Bucura-ti copilul din tine ca sa-l faci fericit pe adultul care esti azi...
Oare stim sa fim suficienti de recunoscatori universului pentru tot ce ne ofera? Oare stim sa ne bucuram suficient de mult de tot ce putem privi, de tot ce putem atinge, de tot ce putem respira,mirosi sau auzi? Oare stim sa fim in armonie cu simturile noastre si sa le lasam sa devina o resursa?
De cate ori ne-am lasat talpile goale pe o iarba plina de roua? De cate ori am inchis umbrela si ne-am lasat udati de ploaie bucurandu-ne de ea? De cate ori am ascultat valurile marii... si le-am lasat sa ne curete gandurile? De cate ori am lasat linistea apusului sa ne patrunda sufletele? De cate ori am fost constienti ca facem parte dintr-o imensitate si imensitatea face parte din noi? De cate ori?
Uitam adesea ca resursele noastre sunt in noi insine...uitam adesea sa cautam in noi ceea ce ne dorim...uitam sa ne hranim sufletele...pentru ca nu stim cum sa o facem...nu gasim caile de comunicare cu noi insine...si atunci cautam in exterior...
Bucura-te de tot ca un copil...savureaza fiecare moment si fii curios precum erai copil...nu te teme sa incerci ploaia pentru ca iti uzi hainele...nu te culpabiliza pentru momentele de relaxare doar pentru ca ti-ai propus sa faci ceva si nu mai ai destul timp...nu te teme sa mergi descult prin iarba din parc pentru ca te vad vecinii...nu te teme sa iti manifesti emotiile...pentru ca atunci te renegi pe tine insuti...lasa copilul din tine sa iti ofere cele mai pure bucurii...iubeste-te pentru tot ceea ce simti...pentru ca abia atunci vei putea simti tot ceea ce iubesti...